Moartea lui Captain America

Din copilarie pot să-mi amintesc cutia mare sub patul in fostul dormitor al tătalui meu la bunici. Urceam rapid, în acest mod în care numai un băiat poate face, scara îngustă a casei veche la primul etaj, percuţia picioarelor mele răsuna prin locuinţa cu fiecare paşeţel—Mă simţeam puterile mele creşcând cu fiecare mişcare înainte. Ca fulger, anjungeam la vârful scării şi întoarceam priciput. Faceam o revoluţie de 180 grade într-o jumatate secondă. Gata. Atunci, câte mai încet, mergeam spre uşa dormitorului cu siguranţa şi fără nici o teamă. Intram în cameră şi puneam o braţa superoamenesacă în tunericul sub patul aia pentru oamenii obişnuiţi. Trageam obiectul pe care il cauteam la lumina filtrată prin cortinele albe depaşite. Acolo, stăteam în genunchi, pe covorul gros şi de stilul din câteva deceni în trecut, stateam în faţa sursa puterilor mele: o colecţie de reviste că la noi spunem comics. Colecţia era a tatalui meu, si a fratele lui cel mai mare. Evident, au măturat suficient în trecutul primordial al familiei să schimbe interesele lor de la comics la fetele îmi imaginez. Zăceau în cutie eroii mei Superman, Green Lantern, Torok (un fel de primitiv într-o perioadă dinosaurilor, cel meu preferat la urmă urmei), Captain America şi mai mulţi pe care nu le-mi aduc aminte acum. Nu stiu unde acei eroi au sfârşit în zilele astea, probabil ca cineva în familia le-au luat după moartea Bunicei. Unul dintre eroii cei mai curioşi, după parerea mea, este Captain America. Ca puteţi să vedeţi în imaginea deasupră textului, nu este de loc ambiguos originea lui. Strigă fără nici un son că este sută la sută yankee, gringo, american. De fapt, el a născut în timpul războiului mondial al doilea, pe 1941, o vreme foarte naţionalistă pentru SUA. Se presupune că representa totul cel bun al tării: democraţia, libertatea, puterea nelimitată americană, şi aşa mai departe. Aptitudinea lui cea mai importantă era puterea fizică—ca să poată să lupte contra duşmanilor, anti-americaniştilor, şi puterilor închişi ale lume. Invincibilitatea lui era învincibilitatea tării noastre, său pe puţin aşa credeam noi copiii. Fără îndoiala, întâlnirile mele cu Captain America îmi înculca că America este “top-ul.”

Cu 32 de ani, o generaţie de ani înainte, văd lucrurile diferit. Recunosc că Capitain-ul meu a fost un instrument efectiv de propaganda, şi funţiona foarte bine. Puţeti să-vă îmaginaţi astfel de erou în ţara voastră, adică, după războiul? Capitanul României: îmbrăcat cu dungii verzi, roşie si galbeni, ridicând scutul lui roşu care purtă steaua sovietică (în loc de-a noastră albă). Merge în luptă faţa forţelelor capitalişte. Băiaţii prin toată ţară se umplesc cu acelaşi energie superoamenească, dar cu polaritatea opusă desigur. Nu vă pare ridiculos?

Captain America a petecut 66 de ani protejând poporul americii, pe puţin în lume concepută a copiilor noştri. A caştigat războiul contra germaniei, de fapt, victoria D-day a fost posibilă doar pentru că Capitain-ul a produs confusie în armata germană, permitind atacul nostru surprinzător pe lângă coasta franceză. El făcea partea lui în timpul războiului rece, şi datorită ajutorului lui comunismul a căzut. Ani înainte, a fost la New York în septembie 2001, dar un pic târziu. In zilele astea sunt cât se poate de duşmani să lupte. Aş crede ca tot este o mare nevoie de el...

Chiar am văzut la ştiri că curând n-o să mai fie un Captain America, va fi demisionat după o lungă cariera. Ghicesc că n-are în 2007 astfel de popularitate ca în ultimii şase şi jumatate deceni. Mă întreb, cine îi va proteja pe americanii în restul secolului ăsta?

Americă întotdeaună era o ţară naţionaliştă pentru că niciodată n-am sufrit de mersul ăsta în modul în care a suferit multe tări ale europei. N-am învăţat încă la noi aceea lecţie. Insă, pe aici lucrurile schimb treptat, şi cred că pierderea Captain-ului America este un semn că actitudinii nu sunt la fel ca-n trecut. N-avem nivelul de mîndrie că aveam pâna în prezent din cauza motivelor evidente: bufonul nostru de preşedinte, un război dezastruos, aroganţa, şi imperialismul economic si emergent joc dintre flancuri . Nu ne-l trebuie pe un erou naţionalist în zilele noastre, chiar copiii i-au dat seamă de asta (poate părinţii lor, cine ştie…). Majoritatea poporului american nu se simţe prea sigur de sine, de guvernatul, în afară de frontierele noastre, şi moartea lui Captain America este o proecţie acelui sentiment. Ne trebuie acum un alt erou, unul cu inimă şi minte precum şi putere. Va fi Captain Obama?

R.I.P Captain America 1941-2007