Sunday, February 18, 2007

Noul si Vechiul


Tocmai am ajuns acasă după o coversaţie foarte atragătoră cu un prieten de-al meu la o cofetărie. Vorbeam despre tradiţia şi (pos-)modernitatea: daca una ar fi mai preferată decât alta şi problemele amânduror. A fost întinsă discuţia pentru că eu sunt pe aripa modernistă in fiecare mod însă Gonzalo este mereu un luptator al tradiţii. Sunt termene generale: tradiţia şi modedernitate; din causa astă este cam dificil să sustinem efectiv poziţii noastre. Defineam in sens larg tradiţia ca bazată în religie, fie cristianismul, islamul, judaismul sau o altă sistemă de credinţe, precum şi o cunostinţă comunală care a dezvoltat treptat printre timp şi descrie cum trebuie să se comporte o persoană. Modernitate pe de alta parte aruncă totul ăsta la cutie de gunoi, sau, pe puţin incearcă să facă ăsta, dar nu poate să se descurce să steargă tot.
Gonzalo spunea că este uşor să condamnem tradiţia (cum mereu fac eu) pentru că multe rele s-au facut în trecut pe o societate pe care o considerăm in zilele astea “tradiţională,” de pildă: perchizitie spaniola (adica, catolică), brutala colonizare a americii, si sclavia în multe părti ale lume. Dar trebuie să tinem minte că nu este tradiţia că este vinovată în cazurile astea, ci înterpretarea vremurilor de ceea ce este permitită într-o tradiţia anumită. Potrivit Gonzalo nu putem să zicem că este catolicismul care este responsabilă pentru uciderile pe parcursul perchiziţii, ci oamenii cu puetere care învoc aceasta religie. Are un anumit dreptate cu argumentul său.
În continuare, el a zis că tradiţia nu face schimbări în rău sau în bun. Niste aspecte schimb şi îmbunătăţesc, şi alte lucruri se agravesc ca să în sfarşitul există o balanţa. Nu stiu exact ce s-a schimbat în bun în timpul perchiziţii spaniole să compense pentru acţiunile perchiziţilor. Este prea simplu aceasta raţionalizarea după părerea mea. Cred că in zilele astea suntem foarte mai liberi în zonele tradiţionale/rurale decât acum câteva secole. Nu avem feudalismul nici sclavia în Europa sau in America ca înainte, căsătorile nu sunt aranjate pe familia, femei au mai multe dreptăti legale, et cetera.
În plus, cred că este important să considerăm vieţile femeilor pe parcursul anilor. În oricare societate tradiţională rolul femeilor este foarte deferit decât al barbăţilor. Modernitatea oferă un fel de-a trai şi de-a se exprimi dificil de cautat intr-o societate tradiţională. In acest caz trebuie să rupim cu vechiul şi să aruncăm fostele ideei afară. Suntem deasupra cincizeci procent femei, şi astfel schimbare femenistă nu este neînsemnată. Pot să zic cu siguranţa ca aceasta jumatate umanitătii traisc într-o lume nerecognoscibilă comparată cu oportunitătile disponibile ale vremurilor trecute, ale tradiţii.

Bunul modernităti este că suntem mai liberi să îndreptăm vieţile noastre proprie, bărbaţi precum şi femei, chiar dacă tot avem restricţile economice că nu ne permite libertatea totală visurilor noastre. Pe puţin există posibilitatea să se poată fi maicele singure sau homosexuali; punkşi sau şefe firmelor internaţionale; ingineri sau artiştele abstracţe. Nu este uşor să devină orice îti place, dar nu este blocat absolut. În cazul meu, există şansa să se denunţe dumnezeul fără să se exile de la comunitate sau familia. Doar în modul modern poate există individul care îsi face propria său cultură şi felul de-a trai. Putem să clădim noi însumi ca un pastiche, puţin de asta, puţin de ala.

Cred că ruptul cu tradiţia vine cu probleme, dar probleme astea nu sunt în mod necesar mai serioase decât ale anterioare. Depinde de punctul de vedere tău, şi unde stai. Unii caştig, şi alţii pierd în fiecare schimbare. Poate nu este că un anumit mod este mai bine decăt altul, ci unul este un mod mai bine pentru câţva oameni decât altul mod. Prefer să traiesc în prezent, într-o lume pos-modernă. Nu vreau să profesez crediţa intr-un zeu, poate niciodată voi fi parinte, nu vreau să acumulez bogaţia ci expenienţa, vreau să femeile sunt egale (eu sunt convins că sunt fiinţele superioare), şi nu vreau sa fie un cetăţean de-o anumită ţara ci propria mea lume construită.

2 comments:

timpileius said...

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?...
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limba
Recea cumpana-a gândirii
Inspre clipa ce se schimba
Purtând masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se cearta,
Tu în colt petreci în tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.

Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat începutul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreaba si socoate.

Caci acelorasi mijloace
Se supun câte exista,
Si de mii de ani încoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atât de-adese
Nu spera si nu ai teama.

Nu spera când vezi miseii
La izbânda facând punte,
Te-or întrece nataraii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dânsii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste în vârteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.

De te-ating, sa feri în laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramâi la toate rece.

Tu ramâi la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te întreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate:
Vreme trece, vreme vine.

timpileius said...

Daca in 1983 Eminescu spunea asta, cred ca noul si vechiul nu se schimba mare lucru. Variatiile sunt mici intr-o revenire perpetua la acelasi ciclu. Cred insa ca am ajuns intr-un punct de unde nu vad un viitor asemanator trecutului. Ne vom schimba datorita efectelor noastre. Daca nu vom avea suficiente resurse pentru supravietuire, ne vom reduce treptat vietile la mai multul ca fond decat ca forma. Voi nu aveti experienta comunismului aproape incat sa intelegeti ca traditia isi are rol puternic decat atunci cand omul este slab si este presat sa fie slab. Efectele negative ce s-au intamplat de-a lungul vremii sunt consecintele oamenilor slabi care au reusit sa domine prin forta pe cei puternici. Oamenii adevarati nu au nevoie de viata cu multe zile sau de averi sau de influenta. Ne omoram unii pe altii din dorinta de a mentine un sistem in viata, chiar cu pretul vietii noastre. Jucam un joc hotarat de "our leaders". Managerul din Alaska mi-a spus: to lead is to serve. Si-uite-asa, liderii nostri ne conduc spre infinitul absent ca fond. As ramane la toate rece dar daca sunt infometat si nu pot fi bucuros decat platind pentru bucurii, raman la toate cald. Ma zbat si ma supun regulilor formate si nu imi gasesc salvarea in traditia unei comunitati sau a unei religii. Nu ma odihnesc intr-o manifestare cu titlu de fond care insa are mai mult reguli decat viata. Ma odihnesc in mine si ma caut mereu. De aceea din cand in cand sunt doar eu. O zi ca celelalte, o lume insa cum nu cred sa se mai repete. Sfarsitul nu e departe dar asta nu impiedica lumea sa fie mai atenta. Ne batem joc de noi insine de prea mult timp pentru a schimba acum cursul de noi definit. Ne omoram lasandu-ne morti de cei "multi si prosti".