America Roşie

Weekendul trecut Ania şi cu mine am mers în vizită la fratele meu, Aaron. El locuieşte cu soţia lui, Amanda, în capitoliu statelui Missouri, la Jefferson City (localnici îi spune Jeff City). Probabil, nu ştiţi mult despre statele ăsta sau regiuniea de care o să vorbesc. Nu mă supăr--nici o grijă. Ştiu ca sunt din o parte a americii nu foarte cunoscuta, de fapt, este cam plictisitoară, şi sunt prima persoană să-o admit. Poate acum întelegeţi de ce mă simt nevoia să părăsesc curând, şi am auzit că noi care locuim în Mid-America călătorim mai frecvent decât restul tării. Historia a dovedit că este adevărat că nomadii vin din la dracu’n praznic în cautarea beneficiile civilizatătii.

Să revinem la Missouri: are St. Louis la frontierea estică, poate aţi văzut o poză cu Arcul Jefferson lăngă râul Mississippi? E chiar frumos. La frontierea vestică este Kansas City, loc de naşterea Jazz-ului. În mijlocul metropolelor menţionate zace pe dealuri de calcar oraşul Jeff City: lipsit de pericol, liniştit, trăind în mod rar. Este în parte a tării că noi spumen America Roşie, nu din causa comuniştilor, ci din conservatorismul social, pueterea religiunii în comunităti, şi o anumite izolare de la lume în general care se poate citi cum ignoranţa. Culoarea vine din Partidul Republican.

Acolo au căştigat marele “magazini de lanţ” cum zicem noi, e aproape imposibil să gasească o librăria, un restaurant său un cafene care nu este corporativ. Nu ştiu ce credeţi, dar nu-mi place mult să merg în vacanţa şi manânc aceeaşi mancare în aproape acelaşi restaurant; să văd aceeaşi magazini într-un mall care, în mod ciudat, este analog cu al nostru; trebuie să fie nivelul ultim de capitalismul, care, ironic, sfârseşte cu conformitate cum a fost adusă prin comunismul într-un fel, dar diferenţa este ca sunt sută săpuni în magazinul omniprezent, nu doar unu.

Fratele meu este informatic pentru guvernatul Missouri-ului, câştig bine soţia şi el. Au cumpărat o casă prea mare pentru doar ei, au trei maşini în zilele astea şi mi se pare că le schimb în fiecare doi ani. Aaron este foarte mândru de lawnmower-ul lui (nici o idea cum se traduce cuvântul ăsta), cred că are acelaşi marime de motor că o maşina Smart. El are un fel special de-a tăia iarba curţii cu bestia asta, ca să lase şiri diagonali impecabili.

De curând, a început un hobby noi: Se spune ‘coon hunting (vânarea de ursuleţ spălător) şi a cumparat un fel de câine scump, un redbone ‘coon dog, să-l ajute cu urmărirea, acapararea, şi în cele din urma ucirea animalului. Mi-a spus că pielele dau zece pâna cincisprezece dolari, dacă prinde douăzece în fiecare an asta o să plătească preţul hobby-ului.

Nu vreau să zic că fratele meu a pierdut capul lui, nici că un am respect pentru el. Demonstrez că astfel de activităti sunt obişnuiţi în Missouri, şi în sudul tării în general mai ales în zonele rurale. De fapt, eu sunt puţin mândru că face totul cu o precizie ascutită, dar uneori aş vrea să folosească energia şi aptituninii lui pentru lucrurile mai...culturale. Aş prefera să-l pictească pe ursuletul spălător sfios la o pânza de vele în loc de-a fura pielele lui. Amanda nu are mult interes în hobby-urile lui, dar nu contează dacă el cheltuieşte banii lor la ala. Trebuie să admit ca câinele este grozav de frumos, şi categoric plin de iubire pentru oricineva întra în casa. E dificil să-mi imaginez câinele ăsta ca mare vânzator. Chiar Aaron ştie că nu este exact mersul perfect pentru asfel de treaba, dar (desigur) el a cumpărat un coş special sferic unde poate pune un ursuleţ viu (nu stiu cum poate gasi ăla), şi atunci el lasă coşul să mişche cu marfa lui îmblănită pe curte. Ne-a explicat ca ursuleţul nu este în pericol în jocul ăsta (încă), dar înceărca să bată câinele prin şirme ca să-i scape. Teoretic, câinele înşela eventual, şi învătă să-l urâscă pe prada. Gata la vânzare.

Petrecem tot weekendul cu ei, inclusiv o excursie la regiunea de vinul în apropriere Jeff City cu rădăcinile germane. Vinul alb merită, dar prefer vinul roşu sau negru, mai ales pinot noir de România! Am venit înapoi în Iowa cu senzaţie ca am mers la o ţara diferită, chiar cu puţin şoc cultural.

Ah! Trebuie sa-vă explic pozele. În timp ce călătoream cu Aaron şi Amanda, noi am văzut un snapping turtle pe strada. E un fel de broasca testoasă care are falcii foarte puternici, este într-adevăr periculos dacă puni un deget în faţa capul ei. E grozav de urât şi are un miros putred, dar semăn cu dinosuarii mici. Pilda ala în poză este foarte mică, cresc pâna 15 kilogrami.

MoP